De nu mai e vremea de iesit la serbari campenesti sau excursii pe carari de munte, va propunem, in tihna, acasa sau oriunde… o partida de sah, pe care sa o savurati in tihna!
Iata si argumente…
De cel puţin 5000 de ani, şahul este unul din jocurile cele mai vechi şi populare, fiind cunoscut si jucat de milioane de oameni. De fapt şahul a reuşit să devină unul din jocurile de nivel mondial şi constituie parte a Jocurilor Olimpice, cunoscut şi ca cel mai bun… sport al minţii.
Originile şahului
Cele mai multe izvoare istorice sustin ca jocul de şah s-a născut pe undeva prin India, unde era jucat încă din secolul al 6-lea î.Hr şi se numea „chaturanga”, făcând referire la „patru divizii ale armatei” şi anume: infanteria, cavaleria, elefanţii şi carele. Toate cele patru divizii şi-au găsit reprezentarea în joc, luând formă de pion, cal, nebun, respectiv tură. Jocul a devenit, în curând, foarte cunoscut şi în Persia, sub numele de „shatranj”. Odată cu invazia persană, a fost introdus şi la popoarele musulmane.
Cu timpul, „chaturanga” sau „shatranj” a trecut graniţele continentale şi a pătruns în Spania, atribuindu-i-se numele de „ajedrez”. Apoi, grecii au intrat în contact cu jocul, botezându-l „zatrikion”. Pentru restul Europei, versiunea şahului persan a devenit populară mai târziu. Prin secolul al IX-lea, şahul a invadat Europa de Vest şi Rusia (unde a dat naştere multor campioni), iar până în anul 1000, se juca în toate regiunile Europei.
Modificările jocului au început în jurul anului 1200. Şahul a cunoscut o perioadă de dezvoltare intensa abia la mijlocul secolului al 15-lea, iar schimbările aduse şi care se păstrează până în prezent au provenit din Spania şi sudul Italiei. S-a introdus regula prin care pionii merg două pătrate pe prima mutare, în timp ce regina a atins statutul de cea mai puternică piesă.
Cea mai cunoscută legendă ne relatează despre un înţelept indian care a inventat jocul de şah pentru a da o lecţie regelui Indiei. Se spune că regele era un om foarte nedrept cu poporul său şi mult prea orgolios. Din acest motiv, bătrânul înţelept a decis să construiască un joc cât mai interesant care să-l înveţe pe rege despre rolul fiecărui membru de la curtea regală.
Regele a fost extrem de încântat de frumuseţea jocului şi a vrut numaidecât să-l răsplătească pe înţelept pentru invenţia sa. Acesta a refuzat în nenumărate rânduri, dar, până la urmă, la insistenţele regelui, a fost de acord să primească o recompensă. Dorinţa înţeleptului de a-şi primi răsplata în boabe de grâu a stârnit uimire regelui. Dar inventatorul jocului de şah a ştiut ce anume cere. A vrut să i se ofere un bob de grâu pentru prima pătrăţică de pe tabla de şah, două pentru a doua, patru pentru a treia, opt pentru a patra şi tot aşa, până la ultima pătrăţică. Simplu: ca să aibă ce mânca!
Şahul ca teorie
Primul tratat despre şah se numeşte „Repetición de amores y arte de ajedrez” şi a fost scris de către Luis Ramírez de Lucena, în anul 1495, fiind publicat în regiunea spaniolă Salamanca, abia în 1497.
Maeştrii precum Pedro Damian (portughez), Giovanni Leonardo Di Bona (italian), Greco Gioachino (italian) şi Episcopul Ruy López de Segura (spaniol) au dezvoltat diverse strategii de deschidere şi închidere a jocului şi au studiat tacticile simple pentru un atac mai eficient.
Şahul ca sport
Şahul a fost transformat complet în sport odată cu desfăşurarea primului campionat de profil de la Londra, în 1851. Primul campionat oficial de şah este considerat, însă, cel din 1886, în care Wilhelm Steinitz, cu un joc bine structurat pe defensivă, îl bate pe campionul Johannes Zukertort.
Jose Raul Capablanca, jucător de origine cubaneză, a spart dominaţia germană când a devenit campion mondial, în 1921. Acesta era pasionat de mutările simple şi închiderile spectaculoase. După ce a câştigat campionatul şapte ani la rând, a pierdut în cele din urmă în faţa lui Alexander Alekhine, jucător de origine ruso-franceză.
În perioada interbelică, şahul a fost revoluţionat de noua şcoală teoretică denumită „Şcoala de hiper-modernişti” şi condusă de Aron Nimzowitsch şi Richard Réti.
Potrivit www.boardmeet.ro , in 1924, a fost înfiinţată, la Paris, Federaţia Internaţională de Şah (FIDE). Trei ani mai târziu, lumea a asistat la formarea Campionatului Mondial Feminin de Şah, a cărui primă câştigătoare a fost Vera Menchik.
În anul 1993, Garry Kasparov şi Nigel Short s-au rupt de FIDE, formând Asociaţia Profesională de Şah (APC). De atunci până în 2006, au existat simultan doi campioni mondiali şi două campionate mondiale. Campionul actual trebuie să joace o serie de meciuri împotriva unui challenger. În 2006, rusul Veselin Topalov a devenit campion mondial de necontestat.
În septembrie 2007, la campionatul din Mexico City, Topalov a pierdut titlul, când a jucat împotriva indianului Viswanathan Anand.
Demn de retinut, la 1 ianuarie 2010, Magnus Carlsen, la numai 19 ani, a devenit cel mai tânăr jucător de Şah din istorie şi urmează să fie clasat de către sistemul de rating al FIDE-ului pe locul I mondial.
Delectati-va cu niscaiva criozitati:
Ştiaţi că… Şah-Mat în limba persană înseamnă – Regele e mort?
Șah mat, adeseori prescurtat ca “mat” este o situație în jocul de șah în care regele unui jucător este atacat și nu există nici o mutare posibilă pentru a elimina atacul.
Regele nu este niciodată capturat efectiv, deoarece jocul se termină atunci când regele este în poziția șah mat, jucătorul respectiv pierzând partida.
Dacă regele este atacat, dar amenințarea poate fi eliminată prin capturarea piesei care atacă regele, prin mutarea regelui într-o poziție neatacată sau prin interpunerea unei piese între atacator și rege, cu excepția cazului în care atacatorul este un cal, atunci regele este “în șah”.
Sahul e al doilea sport din lume, dupa soccer.
Cel mai bun sahist/presedinte cica e Fidel Castro! In 1966, in citeva meciuri demonstrative, a remizat cu Petrosian si l-a invins pe Bobby Fischer! (Exista si poze din timpul meciurilor, dar imi cam miroase a politica…).
Cel mai bun guvernator sahist e, pina mai ieri guvernatorul si actorul Arnold Schwarzenegger. Ar avea cica un rating de 2100, si a fost vazut deseori jucind sah cu Kasparov, la Arnold acasa.
Sahul a avut un interesant rol si in destinul Americii. Cind se parea ca nu prea mai existau sanse de a cistiga the Revolutionary War, in 1776, in noaptea de Craciun, George Washington cu 2000 de soldati a riscat totul, trecind riul Delaware, in mare secret. Totusi, un spion a trimis urgent un bilet pentru comandantul britanic, care insa n-a vrut sa fie deranjat caci era prea cufundat intr-un… joc de sah! Asa ca a pus biletul in buzunarul de la piept, unde i-a fost gasit, nedesfacut, peste citeva ore, cind au navalit peste el soldatii lui Washinton si l-au facut sah-mat!
Sursa foto: www.webphoto.ro