”Pe vremuri copiii erau pregătiți în școală și pentru viață învățând deprinderi de bază ale meșteșugurilor din zona lor.
Cusutul și țesutul erau… „materie” căreia i se acorda importanța cuvenită, prelucrarea manuală a lemnului își avea și ea locul în curicula școlară. Lecțiile începeau cu torsul și cusutul, apoi țesutul cu tot procesul. La prelucratul lemnului copiii învățau gheluitul, tăiatul scândurilor în „unghiu” și îmbinatul. O parte din temele de lucru manual s-a păstrat destul de mulți ani și după instaurarea comunismului.
Fiecare an școlar contabiliza la orele de lucru manual obiecte lucrate de copii, obiecte care se adunau la sfârșit de an într-o mare expoziție așa cum este și cea din fotografie (anul școlar 1926-1927). La loc de cinste tronau portretele familiei regale: Ferdinand și Maria. Inspectoratul școlar din vremea aceea premia cele mai reușite expoziții și era o mândrie pentru fiecare școală să pună în valoare atât munca elevilor cât și elementele distincte care evidențiau comunitatea în care se afla școala. În plus clasele erau decorate cu țesăturile copiilor”.
O amintire (impartasita noua de doamna Maria Grancea, bibliotecarul neobosit al Avrigului). Si, mai mult decat atat- cuvinte si fotografie la un loc, o lectie despre scoala din alte vremuri, cand mestesugul avea loc de cinste in EDUCATIE. Firesc, frumos si… DE FOLOS!
N-ar strica sa LUAM AMINTE!
Sursa foto: Ing. Radu (via Maria Grancea)