În această dimineață, oamenii merg la biserică în straie de sărbătoare și dau la pomană pentru morți struguri, prune, faguri, de miere. În multe locuri, în Ardeal, ziua aceasta e considerată Paștile verii.
Tot în această zi, se face horă în sat, că doară trupul Mariei nu o murit și nu o putrezit ci s-o înălța așa cum o fost și de-acolo, din ceruri Maica Domnului e cu noi și ne veghează.
În Transilvania, există obiceiul ca femeile măritate să ducă la biserică, dis de dimineaţă, fructe din recolta de struguri şi de prune, pentru a fi sfinţite de către preoţi şi împărţite apoi credincioşilor. Fetele nemăritate culeg flori din grădină, pe care le duc la biserică, aşezându-le la icoane. Se crede că așa familiile acestora vor fi protejate de boli şi de necazuri.
Bătrânii din satele transilvănene cred şi în zilele noastre, că, dacă în ziua de Sfântă Mărie Mare înfloresc trandafirii, toamna va fi una lungă şi călduroasă.
Femeile însărcinate se roagă la Maica Domnului, pentru ca aceasta să le protejeze pe toată durata sarcinii şi să le ajute să nască prunci sănătoşi.
Tradiţia nu-i uită nici pe cei care au părăsit această lume, astfel că, în dimineaţa de 15 august se tămâiază mormintele.
Ciobanii, în ziua de Sfântă Mărie, încep a-şi coborî turmele de pe munte, semn că… toamna e aproape.
În multe sate româneşti nu se aprinde focul cu două zile înainte de această sărbătoare. Se spune că, în caz contrar, oamenii riscă să se îmbolnăvească, să le ia foc acareturile şi să ia boli care pocesc pentru cei ce mănâncă gătit la foc în aceste zile. (Muzeul Național al Țăranului Român )
Bătrânii spun că gospodarii vor avea recoltele blestemate şi fără roade dacă vor lucra în această zi mare, iar vitele li se vor îmbolnăvi şi gospodăria se va destrăma.
Această sărbatoare se ţine mai ales pentru sănătate, pentru căsătorie, pentru naştere uşoară şi pentru vindecări.
Bărbații îşi schimbă pălăria cu căciula, iar cei care mai sunt văzuţi cu pălăria după această dată sunt luaţi în râs de ceilalţi săteni. Tot acestora le este interzis să doarmă pe prispa casei, ori în târnaţ în această zi.
Sfânta Maria Mare
Se povesteşte că la Adormirea Maicii Domnului a fost jale mare. Pomii cu roadele cele mai frumoase s-au întâlnit şi, dând fiecare ce avea mai bun, au închipuit un pom care a fost purtat în fruntea procesiunii. Bostanul şi porumbul au făcut un buchet din floarea soarelui pe care l-au pus pe coşciug. De atunci, bostanul şi porumbul îngălbenesc la sărbătoarea Adormirii. La românii din Balcani este sărbătoarea cea mai mare, când toţi se întorc din călătorii şi fac nunţi. La toţi românii, legendele despre Maica Domnului sunt foarte numeroase. Temele lor sunt naşterea Fecioarei, Buna Vestire, istoriile cu Trif Nebunul care o ia în râs şi Maica îl blestemă, naşterea Mântuitorului, răstignirea, căutarea Mântuitorului, Adormirea Maicii Domnului, călătoria în Iad şi minunile făcute de Maica Precesta. (Irina Nicolau – Ghidul sărbătorilor româneşti)