Departe de vraja talk-show-urilor care uneori „sar calul” dar reuşesc adesea să întreţină adevărate psihoze pe subiecte de scandal, departe de molima „Pc”-ului, cu jocuri şi reţele de socializare, la Avrig, urmând pasul molcom al tradiţiei neîntinate, şezătorile umplu serile harnicelor din oraş…
Iată cum… Omul bun s-adună cu voie bună și la lucru și la poveste iar seara trece prea repede. Aşa cum aflăm de la „sufletul” serilor de neuitat din Biblioteca Avrig- Dna Maria Grancea, şezătoarea are timpul ei și pentru lucrat și pentru veselit, are timpul ei și pentru alinat și pentru învățat. Ăsta e rostul ei bun și frumos și mai ales, dincolo de toate grijile cotidiene, rămâne bucuria unei seri frumoase, utile și de suflet, împreună.
Atunci când meşteşugul este învăţat, începând din familie, va rămâne atât timp cât vor fi mâini harnice, bună inimă şi lucru fain!