„Nu trebuie să permitem ceasului și calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieții este un miracol și o taină.” H. G. Wells
„Dacă te uiți după minuni,… sunt peste tot!” Oana Pellea
FESTIVALUL BUJORULUI DE MUNTE, de fiece dată, ne face să înțelegem asta… Face să salte inimi și trupuri în cânt și joc și ne dă răspuns că încă tradițiile sunt vii și au încă acea putință de a ne face să simțim țara, neamul în adâncul inimii și-n rărunchii fiecărei respirații…
Aici, la Gura Rîului unde crește România în fiece țăran, în fiece prunc, în fiece ie în fiece gest pe care, dacă ai putea, l-ai lua cu tine talisman…
Un festival și… mai mult decât atât: localnici, artiști, invitați, totul românește, ACASĂ, în ceea ce are mai frumos și mai drag neamul ăsta de mărgineni faini, buni ca pita caldă…
Cai împodobiți, oameni gătiți de sărbătoare, oaspeți, lumină, cântec și cuvânt laolaltă au cinstit comoara Mărginimii- Bujorul de munte- și cu el odată sufletul acestui loc binecuvântat.
Aici este despre iubire, despre respect, despre bucurie, despre dor. Despre folclor, în forma lui sublimă. Ca într-un basm repetabil și, totuși mereu atât de… proaspăt.
…Și dacă vei fi venit aici, și vei fi petrecut, întorcându-te în românism, sau dacă ai auzit de-așa praznic mare și vei veni oarecând, vei înțelege pe deplin ceea ce spunea, cândva poetul Lucian Blaga:
“Ar trebui să vezi, cândva Gura- Rîului, ca să înțelegi ce înseamnă colț de rai cu străveche tradiție în cultura românească.”
***Smârdarul sau Bujorul de munte (Rhododendron kotschyi Simonkai syn. Rh. myrtifolium) este o plantă originară din Balcani. În România se găsește în Carpați. Face parte din genul botanic Rhododendron, gen extrem de variat ce cuprinde diferite specii care cresc doar la altitudine înaltă și se extind din Himalaia, Caucaz, Carpați până în Munții Alpi și Pirinei.
Smârdarul, așa cum este denumit popular bujorul de munte, crește spontan în tufe pitice în zona alpină. Fiind o plantă care crește în condiții climaterice și de relief foarte specifice, el nu tolerează transplantări, lucru care face imposibilă introducerea acestuia în grădini. Frumusețea florilor sale – care emană un miros și o aromă asemănatoare vișinelor – și care apar de obicei pe la sfârșitul lunii iunie și la începutul lunii iulie, și raritatea sa, face ca smârdarul să fie o plantă ocrotită și protejată ca atare în perimetrul Parcului Național Bucegi. Smârdarul este peren și își păstrează frunzele verzi tot timpul anului.
Smârdarul face parte din familia Ericaceae și în ciuda numelui alternativ de „bujor de munte”, nu trebuie confundat cu bujorulpropriu-zis (Paeonia officinalis) care face parte dintr-o altă familie botanică, respectiv Paeoniaceae. Un alt nume popular este cel de „cocozar”.
Sursa foto: Tica Dogariu