„Fără frumuseţea ta, (ȚARĂ…) frumuseţea lumii e scrum şi cenuşă,
Fără braţele tale, braţul oricui e pentru mine laţ de spânzurătoare.
Trăiesc numai ca să măsor, în fiece clipă, neîndurarea morţii.
Fără ochii tăi, ochii mei nu văd decît întuneric,
Nimic nu mai are glas, stinsă e orice lumină.
Ce grea e moartea într-un univers care el însuşi moare.
Fără numele tău, numele meu numeşte neantul,
Vânăt urcă din adânc valul mării, urlându-şi disperarea.
Fără frumuseţea ta, frumuseţea lumii e scrum şi cenuşă.
Nu credeam să-nvăţ…”
Dacă ar fi să îmi exprim acum, dinaintea acestei imagini ce surprinde satul Boița, dragostea de tărâmul ăsta minunat, aș îndrăzni să împrumut și să rostesc versurile scrise cândva de Geo Bogza. Și-apoi să mă închin, mulțumind Celui de Sus pentru darul Său. Că numai așa am putut învăța rostul și bucuria cuvântului FRUMOS…
sursa foto:Nicu Hoandră