„Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!” – Nichita Stănescu. Nu-i așa?!… Clipele ar valsa foșnind și ne-ar picta emoții. Iar noi, poate am fi un alt fel de… galerii de artă.
Asta simți cand iei toamna în brațe pe aleile unuia dintre cele mai romantice parcuri ale Sibiului: Sub Arini. Acolo te duc poezia visarea, iubirea, și valsul. Acela diafan care te învață nu doar să te plimbi ci să vrei să-ți cunoști și să-ți iubești orașul…
Ascultând glasul inimii, și-al locului acesta de poveste, vă invităm la o plimbare (muzicală; fondul sonor fiind asigurat de Second Waltz, de Shostakvich) prin parcul care dăinuie în mijlocul Sibiului de… 160 de ani!
***
La finalul secolului al XIX-lea, elita sibiană a gândit crearea unei asociații care să aibă ca scop amenajarea spațiilor murdare sau învechite ale orașului, finalitatea fiind modernizarea și înfrumusețarea Sibiului. De aceea această inițiativă s-a numit Societatea de Înfrumusețare a Orașului Sibiu.
Un alt proiect, mai important și semnificativ a fost amenajarea parcul SubArini, cel care a transformat marginea orașului într-un frumos loc de promenadă, gustat de toți sibienii de ieri și de astăzi. Numele îi vine de la copacul arin, majoritar plantat în acest parc.
Parcul are 22 de hectare și peste 700 de specii de arbori și arbuști și a fost inaugurat în 3 noiembrie 1856 prin decizia Magistratului. Comunitatea l-a angajat pe inginerul Wolfgang Seifried. Acesta a organizat parcul în jurul a două alei, una pe fostul canal al școlii de înot și o alta de-a lungul pârâului Seviș. În 1859 se construiește digul ce controlează fluxul de apă al pârâului Țiganilor, după cum consemneză istoricul Răzvan Pop pe blocul său- razvanpop.ro.
Societatea băncii de asigurări finanțează amenajarea lacului cu pești. El este dat în arendă lui Adolf Stoffel. Demn de amintit, lacul a fost rapid asanat deoarece devenise un focar de malarie (în 1874). Din acest moment amenajarea este preluată de Societatea de Înfrumusețare (în 1881). Ei construiesc sera și pepiniera în 1883 (în același an este amplasat monumentul garnizoanei Sibiului), fântâna arteziană și rozariumul cu copacii exotici în 1894, lacul cu nuferi în 1900, alpinetul cu flori de colț în 1902, chioșcul de muzică și finanțează introducerea iluminatului public între 1904 și 1905.
În perioada Primului Război Mondial o serie de plutoane de soldați români au ajuns în această zonă fiind cel mai aproape de centrul orașului. După unire, Societatea de Înfrumusețare continuă investițiile. La împlinirea a 50 de ani de la înființarea SIOS, în 1929, este așezat monumentul acestei organizații.
https://www.youtube.com/watch?v=IBNxUVIcQFQ
… Oare câți îndrăgostiți și-au început aici povestea și… câți prunci și-au auzit ecorul propriului gângurit printre arinii colindați de veverițe???
foto/video: Ovidiu Bălăcescu