MOTTO: Pune omule, muzica la suflet, că muzica îi bucată de la Domnu‘ bun lăsată.
Unii își mai aduc aminte de „Lojin cu dipla”, pentru avrigeni un fel de „Barbu lăutaru’ „, nelipsit de la orice sărbătoare și capelmaistru la cete în centru.
A fost ultimul din șirul de diplași nelipsiți din sărbătorile noastre.
Era chemat la petreceri de răgute, de onomastici, de aniversări, de răvășit oile…
A fost cel care a acompaniat câteva decenii Formația de Dansuri din Avrig, urcând împreună cu aceasta pe mari scene ale țării, inclusiv pe scena Sălii Palatului. Fără partituri, fără armonii făcute și refăcute, doar o vioară și un arcuș, o bunăvoință demnă de frumusețea muzicii și fără a se supăra la îndemnul ” Zi Lojine!”. Veteranii din formația de dansuri spuneau „nu plecăm fără țâganu’ nostru, îi ăl măi bun diplaș” Nu se supăra, se crease un puternic respect reciproc între dansatori și diplaș. De aceea exista atâta armonie în ceea ce puneau ei pe scenă. Avea un singur „moft”, de altfel admirabil moft: să-și ia și soția cu el în deplasări, de câte ori se putea.
Poveste?!… Și mult mai mult decât atât. Aminitiri de suflet așa, ca pentru zi de sâmbătă și petrecere, pentru vremuri de gânduri bune, când muzica care șiea, îmburd-o Dumnezău în rai, pune leac și zâmbet în inima omului.
Numa luaț’ de citiți și vă luminați de așa întâmplări de demult, da bune ca pita caldă. Povestea ni-i împărășită din Avrigul frumos de buna păstrătoare de tradiții și amintiri doamna Maria Grancea, directorul Bibliotecii din Avrig.
Foto: Maria Grancea