Cât mi-e dor de ochii tăi!
Ochii tăi, ochii tăi,
Ce ard ca două văpăi,
Ochii tăi, ochii tăi
Alții nu voi mai afla
Și nu-i voi putea uita
Cât aș vrea privirea ta…
Să mă oglindesc în ea
… Ochii tăi, Sibiule, stau deschiși, de veghe veacurilor și anotimpurilor. Stau trezi și luminoși și spun povești. La gura… impului și-a sobei, la horatului soarelui sau clipind de sub nea… Sunt acolo, veșnici și netrecători, neobosiți, strajă a toate ce sunt și se-ntâmplă, frumoși, senini și… neîmbătrâniți.
Ochii tăi, Sibiule, sunt brațele pe care tu le întinzi să cuprinzi necuprinsul și inimile noastre, să ne veghezi pașii sau, poate, visele, să ne apropii de cer să îmblânșești ninsorile și să domolești soarele, să ne ții la adăpostul atâtor… „priviri” părintești.
Ochii tăi, Sibiule… în ce te-ai găsit tu să te oglindești, atât de fermecător, atât de blând…
*Ochii Sibiului, într-un ceas de april… surprinși de Louis Guermond