Grâul este originar din Asia de sud-vest. Cele mai vechi dovezi arheologice referitoare la cultivarea grâului au fost descoperite în așa numitul Corn al Abundenței (regiune fertilă în vestul Asiei, care cuprinde teritoriul Siriei, Iordaniei,Turciei, Armeniei și Irakului de astăzi). Acum aproximativ 9000 de ani, o specie de grâu sălbatică (einkorn, Triticum boeoticum) a fost recoltată și apoi cultivată de către locuitorii acelor meleaguri, fapt confirmat de dovezile arheologice ale agriculturii sedentare din zonă. Aproximativ 1000 de ani mai târziu, o mutație a survenit în cadrul altei specii de grâu, numită emmer (Triticum dicoccoides), rezultând o plantă cu boabele mai mari, care nu se mai puteau împrăștia în bătaia vântului. Deși această plantă nu s-ar fi putut reproduce în sălbăticie, oferea mai multă hrană pentru oameni și astfel a întrecut celelalte specii, devenind primul strămoș al varietăților moderne de grâu.
Se spune ca bobul de grau poarta … “Crucea” lui Iisus. Nu degeaba batranii spun ca bobul auriu poarta chipul Mantuitorului. El asa il vad, asa il simt, asa il stiu.
Originar din Asia de vest, graul este foarte rezistent. Nu il indupleca nici vantul si nici seceta. Radacinilie lui pot ajunge pana la 130 cm adancime. Un agricultor german a numarat, la un singur bob de grau, 13 milioane de fire de radacini cu cca 15 milioane de perisori absorbanti. Si pentru ca e viteaz si rodnic, dintr-un bob pot iesi multe fire cu spice, uneori ajungand sa insumeze pana la 6885 de boabe.
Si, apoi, moare bobul. Merge la moara, se face faina si apoi pita si cozonac. Adica se sacrifice pentru noi si in uram lui ramane rod, raman hrana, pentru ca el ne da viata. Asemenea lui Iisus…
De aceea, nu intamplator, de Pasti s-a impamntenit traditia ca female sa pregateasca pasca, pita de casa, cozonaci… din faina, oua si apa- elementele primordiale ale vietii.