Sibienii au fost dintotdeauna mari iubitori de muzica si indrajiti cautatoria I modurilor celor mai placute cu putinta pentru petrecerae timpului lier. Petrecerile, concertele, plimbarile si sportul au fost si… raman la inima locuitorilor celui mai frumos oras din Romania. Iata cateva atestari ale modului in care sibienii petreceau cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun, unele consemnate in cronica lui Emil Sigerus.
Astfel in decembrie 1688, contele Veterani vine cu ocazia sarbatorilor de iarna in Sibiu. Autoritatile ii pregatesc petreceri si mare fast.
La 1700 se pare ca sibienii puteau trece drept petrecareti, deoarece Magistratul decide interzicerea petrecerilor si betiilor in interiorul breslelor. Se pare ca aceasta decizie nu a ajutat destul, deoarece in 1722, acelasi magistrat decide interzicerea servirii bauturilor alcoolice si a muzicii in hanuri si carciumi dupa stingere.
In decembrie 1769, dupa Craciun are loc in Sibiu o mare petrecere si festivitate, dedicata baronului Samuel von Brukenthal ce tocmai fusese numit comisar imperial.
In 1848 are loc o noua mare petrecere in oras in cinstea sarbatorilor si a numirii lui Franz Joseph I drept imparat. Deja in aceasta perioada balurile si petrecerile se inmultesc, o straduta chiar primind numele de Ulita Balului (pasajul de astazi dintre strazile Xenopol si Mitropoliei), locul fiind si calea pe unde veneau si plecau participantii la sarbatorile organizate de familia Brukenthal.
Potrivit Povestsasesti.com, sala de dans de la Împăratul Roman găzduia din 1773 orchestre care interpretau cea mai bună muzică, în ton cu ritmurile valsurilor vieneze. Era locul preferat al lumii bune, unde se dădeau și renumite spectacole de teatru. Sala era special decorată, iar mesele erau servite cu cea mai fină argintărie, pe măsura mâncărurilor alese dupa cum sustin istoricii . Atât de importante erau carnavalurile și balurile de Fasching ale secolului al XVIII-lea, încât chiar administrația orașului își oprea activitatea pentru o săptămână, cât petrecerile se țineau lanț, insa cu o tinuta in nota elegantei si sobrietatii.
”Eticheta“ balurilor de altădată
Asa cum arata sursa citata, balurile sașilor erau organizate după o anumită “etichetă“, respectând reguli și un anumit program de desfășurare. Începeau seara și sfârșeau adesea pe la cântatul cocoșului, cu o pauză între ora 12 și 1 noaptea, în care dansul era întrerupt pentru a se servi masa. Apoi ritmurile polcilor și valurile răsunau din nou. Adesea intrarea în sala de bal era precedeată de parade prin sat. În sală intrau perechile deja formate și în deschiderea petrecerii se cântau cântece în acordurile fanfarei sau ale orchestrelor care erau chemate să întrețină atmosfera. Aveau loc și scenete de teatru, recitări de poezii, discursuri și glume care întrețineau oaspeții.
Asadar, daca treceti azi pe… “Ulita Balului” (atentie! nu i s-a spus „strada” balului, ci ULITA- pe de o parte, din pricina ingustimii locului, dar si pentru ca denumirea era mult mai populara sau, cine stie, mult mai la indemana ardelenilor, cuvantul fiind preluat probabil din maghiarul „utca”- strada,desi originea slava este „ulica”), va puteti lesne inchipui ca va intalniti cu personaje de epoca ori ca purtati hainele de catifea si broderiile vremurilor de odinioara, care au adus faima acesui ingust pasaj plin de amintirea unor… pasi de dans.
surse foto: Razvan Pop, povestisasesti.com