De pe la 1600. Cam atata istorie aduna intr-nsa familia Peligrad din Saliste, famlia in care s-a nascut si Maria Peligrad, cae dintai Miss Romania, la primul concurs oficial din 1907.
Familia Peligrad, cu zecile sale de membrii, s-a reunit pentru prima oară în 2011, iar anul acesta a fost abia a doua întâlnire. Printre cei care au spus prezent acum este şi Bogdan Peligrad, care a venit cu toată familia – mama, tata, sora, soția, dar și cu fiul său în vârstă de 4 ani, Oscar. Mezinul este printre cei mai tineri reprezentanţi ai familiei, iar decanul de varsta are… 95 de ani.
„Aici este leagănul familiei. Ne-am întâlnit toți cei care poartă numele Peligrad, tatăl meu a copilărit aici. Nu mai are casă părintească sau ceva, dar are destul de multe rude și toți s-au bucurat să ne vadă”, a spus Bogdan Peligrad, citat de www.digi24.ro . În total, 70 de oameni din toate colţurile ţării, dar şi de peste hotare au venit la reuniunea Peligrazilor de la Sălişte.
Unii membrii familiei Peligrad, aflaţi la mii de kilometri distanţă, au fost alături de rudele lor, chiar dacă doar virtual.
Familia Peligrad are multe motive de mândrie. În 1907, Maria Peligrad pleca din Ardeal, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, spre București şi peste un an câştiga primul concurs de frumuseţe organizat vreodată în România. Istoria familiei este însă mult mai veche. Prima atestare în documentele din Săliște, este datată 1616. totsi, istoricii confirma ca numele Peligrad apare în mai multe documente de pe teritoriul Serbia încă din 1220.
„Dorim să constituim o asociație a familiei Peligrad, care să creeze niște mecanisme de suport între membrii acesteia, pentru persoanele care au nevoie, indiferent că e vorba de tineri și au nevoie de o bursă sau sunt persoane în vârstă și au nevoi să zicem medicale sau de altă natură”, a declata jurnalistilor Sorin Peligrad, de altfel, unul dintre initiatorii emotionantului eveniment.
Interesant este ca Peligrazii si-ar dori să acceseze fonduri europene pentru a finanţa un studiu privind chiar arborele genealogic (si implicit etimologia, pare-se, destul de interesanta a numelui) al acestei temeinice familii care face cinste Salistei, Marginimii, Ardealului.
Un alt fiu al marii familii
Denis Buican s-a născut la 21 decembrie 1934 în București, fiind fiul lui Dumitru Peligrad, boier și filantrop din Mărginimea Sibiului. Este pionier al radiogeneticii din România (primele sale studii referindu-se la influența electricității asupra plantelor), inginer agronom (1956), doctor în genetică (1961), apoi cercetător științific și cadru didactic universitar la București, Denis Buican a combătut teoriile lui Lîsenko ce fuseseră impuse fostelor democrații populare, începând din anul 1948. În prima sa carte – publicată în limba română în 1969 – Biologie generală, genetică și ameliorare, Denis Buican nu ezită să atace teoria oficială a lui Lîsenko.
Dorind să scape de dictatura comunistă din România, Denis Buican se instalează la Paris în 1969, cu ocazia participării sale la un congres internațional. Naturalizat francez în 1972, el se consacră unor ample studii în calitate de istoric și de filosof al științelor. Acestea s-au materializat în primul rând într-o teză de doctorat de Stat (1983), intitulată Istoria geneticii și evoluționismului în Franța, teză ce reprezintă o premieră absolută în materie de istorie veritabilă a acestei științe, realizată în Franța. În cadrul ei, Denis Buican demonstrează modul în care neolamarckism-ul – pe atunci dominant în Franța – a împiedicat dezvoltarea geneticii pe parcursul primei jumătăți a secolului al XX-lea. În 1989, cartea lui Denis Buican intitulată Revoluția evoluției a obținut un Mare Premiu al Academiei Franceze. În 1997, prezidează secția Biologie și științe medicale a celui de-al XX-lea Congres international de Istorie a Științelor (Liège). Profesor de istorie a științelor la Universitatea Paris X-Nanterre timp de două decenii (1983–2003) din Franța, Denis Buican este autorul unei noi teorii a evoluției, teoria sinergică a evoluției, care completează și reactualizează teoria sintetică dezvoltată prin anii 1940. El este și autorul unei noi teorii a cunoașterii, biognoseologia.
Scriitor de limbă română și franceză, Denis Buican a publicat și câteva volume de poezii, toate demonstrând o sensibilitate originală, apropiată de cea care rezultă din operele scriitorilor Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Lucian Blaga. Obsedate de ideea neantului, aceste poezii scurte, dar foarte dense, deschid perspectiva unui univers ce amintește cititorului de cel al filosofilor Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, Friedrich Nietzsche și Emil Cioran.
În domeniul educației, Denis Buican pledează pentru o veritabilă meritocrație, bazată pe selecționarea selecționatorilor, respectarea valorii individuale și egalitatea șanselor :
„O societate simultan echitabilă și performantă are nevoie de un sistem de învățământ selectiv și chiar micro-selectiv capabil să ofere fiecăruia, din fragedă copilărie până la senectute, posibilitatea de-a se dezvolta fără nici-o discriminare, pe criterii sociale, rasiale, religioase, etc., în limitele patrimoniului său ereditar”.
Opera sa este una impresionanta…
Publicații
Unele lucrări figurând în lista ce urmeză au fost traduse în limba română și publicate în România, după 1990.
Epistemologie și istoria științelor
Biologie generală, genetică și ameliorare (în colaborare cu Bogdan Stugren), București, Editura didactică și pedagogică, 1969.
L’Éternel Retour de Lyssenko, Paris, Copernic, 1978.
Histoire de la génétique et de l’évolutionnisme en France, Paris, PUF, 1984.
La Génétique et l’Évolution, Paris, PUF, Que sais-je?, 1986.
Génétique et Pensée évolutionniste, Paris, SEDES, 1987.
Darwin et le Darwinisme, Paris, PUF, Que sais-je?, 1987.
Lyssenko et le Lyssenkisme, Paris, PUF, Que sais-je?, 1988.
La Révolution de l’évolution, Paris, PUF, 1989.
L’Explosion biologique, La Garenne-Colombes, Editions de l’Espace européen, 1991.
Charles Darwin, Paris, Critérion, 1992.
Mendel et la Génétique d’hier et d’aujourd’hui, Paris, Critérion, 1993.
Biognoséologie. Évolution et révolution de la connaissance, Paris, Kimé, 1993.
Jean Rostand, le patriarche iconoclaste de Ville d’Avray, Paris, Kimé, 1994.
Histoire de la biologie. Hérédité-Evolution, Paris, Nathan, 1994.
Évolution de la pensée biologique, Paris, Hachette, 1995.
L’Évolution aujourd’hui, Paris, Hachette, 1995.
Éthologie comparée, Paris, Hachette, 1995.
L’Évolution, la grande aventure de la vie, Paris, Nathan, 1995.
L’Évolution et les théories évolutionnistes, Paris, Masson, 1997.
Dictionnaire de biologie. Notions essentielles, Paris, Larousse, 1997.
L’Épopée du vivant. L’évolution de la biosphère et les avatars de l’homme, Paris, Frison-Roche, 2003.
Le Darwinisme et les évolutionnismes, Paris, Frison-Roche, 2005.
L’Odysée de l’évolution, Paris, Ellipses, 2008
Mendel dans l’histoire de la génétique, Paris, Ellipses, 2008
Darwin dans l’histoire de la pensée biologique, Paris, Ellipses, 2008
Eseuri
Dracula et ses avatars de Vlad l’Empaleur à Staline et Ceaucescu, La Garenne-Colombes, Editions de l’Espace européen, 1991.
Les métamorphoses de Dracula. L’histoire et la légende, Paris, Le Félin, 1993.
L’Université : vache folle et sacrée de la République, Paris, François-Xavier de Guibert, 2004.
Evolutie si evolutionism, București, Editura CD Press, 2006.
Epopeea lumii vii, București, Editura CD Press, 2006
Opere literare
Arbre seul, Paris, Pierre-Jean Oswald, 1974.
Lumière aveugle, Paris, Editions Saint-Germain-des-Prés, 1976.
Mamura, Editura Demiurg, 1993.
Spice. Poeme vechi și noi, București, Editura CD Press, 2006.
Margaritare negre, București, Editura CD Press, 2008.
Surse foto: www.peligrad.ro, www.revista-satul.ro, wikipedia.ro