• Priveşte în ochii Limbii Române până când te va recunoaşte şi va izbucni în plâns.
Miez de vara pana-n seara… gandul ma duce asa, pe-un fir de amintire catre Poiana, sus, in Marginime, unde liricul se-nfrupta din basmul locului, unde satul se leaga in intelepciunea taranilor marginineni, vajnici aparatori si pastratori de traditii.
Si, uite-asa, pe firul gandului astuia mai leg o prietenie. Cu doamna Ana Istrate, odinioara ‘dascalita’ la Poiana Sibiului. Imi impartaseste cu drag cate ceva din tainele “vorbite” ale locului. Aflu, spre exemplu, ca vocabularul acestor oameni e inca aureolat cu multe regionalisme si cuvinte proprii locului, cu elemente populare si fonetisme , cum ar fi: jele, sara, pane. poienarii se exprima in cuvinte cu epenteza: iescle (iesle), sclab, sclanina; si folosesc metateza: plecat-ai,culcatu-te-ai. Tot aici este des intalnita si exprimarea cu eliziune: i-aici, d-astea sau folosesc multe etimologii populare: blidar (dulap pentru vase), castăn(dulap pentru haine, cu geam, prin care se poate vedea ordinea impecabila a straielor aranjate cu grija… “domneasca”), chelteu (cos de nuiele). O alta particularitate este aceea ca in unele cuvinte folosesc sunetele ni : ninic , nilion.
Sursa foto: Ana Istrate