De Sfanta Marie, in satele sibiene a-nflorit Romania. Jocul, cantecul, traditiile… au adus acasa fiii satelor. Altfel spus, dorul de-acasa si-a aflat rostul si s-a-mplinit, si multe s-au rostit si povestit…
La Arpasu de Jos, la Gura Riului, la Sorostin, la Porumbacu… peste tot oameni, cu mic cu mare, gatiti romaneste s-au bucurat cu lacrimi, joc, bucate alese si clipe de neuitat, cinstind acel miraj laudat in doine, in port si-n inimi- ACASA fiecaruia si tuturor: satul, familia…
A fost sarbatoare. Ca-n basme ca nicaieri… poate numa’n rai mai gasesti asa ceva… Atata iubire, atata traditie, atata zi fara sfarsit, de necuprins… Ce mai, vorba cuiva, “a-nflorit Romania! Culegeti-o in suflet si luati aminte. Asa se iubeste satul si tara!”
Oamenii astia au aici, in poala Sibiului, a Marginimii, cultul satului, cultul trecutului. Satul, familia, ultia, biserica din sat, vorba vecinului, dorul- toate sunt sfinte pentru ei. Le cinstesc cu o sete si o stradanie care te face sa inveti pe loc ce-i aia dragoste. Greu de imaginat pentru o Romanie despre care multi spun ca e/n deriva, ca se pierde, ca e corupta, ca e “bolnava”. Nu. Dincolo si departe de lumea politica, dincolo de stirile- reale, de altfel (si din pacate) despre tot soiul de tragedii si nenorociri, Romania este si ramane gura de rai, inima care bate in suflete de romani. Oamenii astia, taranii astia buni, sunt luminati, sunt lectii vii- fiecare in parte si toti la un loc.
CE BINE!… “Mai poţi să găseşti şi astăzi sate, cari amintesc ca structură sufletească „satul-idee”.
„Satul-idee” este satul care se socoteşte pe sine însuşi „centrul lumii”, şi care trăieşte în orizonturi cosmice, prelungindu-se în mit”, cum constata Lucian Blaga. Si totul se adevereste: “Fiecare sat îşi are mîndria sa, care-l împinge spre o diferenţiere de celelalte sate învecinate, sau mai depărtate. Satele nu ţin să se conformeze toate la rînduielile unuia singur. În port, în obiceiuri, în cîntec, fiecare sat ţine la autonomia şi la aureola sa (…)Mandria satului de a se găsi în centrul lumii şi al unui destin, ne-a menţinut şi ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc. Satul nu s-a lăsat ispitit şi atras în „istoria” făcută de alţii peste capul nostru. El s-a păstrat feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale, pentru vremuri cand va putea să devină temelie sigură a unei autentice istorii româneşti”.
Asadar… priviti aceste imagini si bucurati-va! Regasiti Romania si luati-o acasa!!!
surse foto: Adina Rosca, Gura Riului (Bocca del rio), Sorostin Sibiu