Omul e, zice-se, dupa chipul si asemanarea Domnului… am intalnit in preajma Sibiului oameni al caror chip graieste. Ii vezi si parca stai de vorba cu Dumnezeu. Ochii limpezi, desi hraniti cu lacrimi par saditi in adancimea cerului inalta Marginimii, fruntea ii coperis povestilor celor multe si vechi, si-n zambet, se oglindesc cu tarie sarbatorile satului si bucuria aceea netagaduita a muncii, rugaciunea si folosul intelepciunii batranesti.
Cum sa nu fie Taranul “OMUL ABSOLUT” cand uite ce icoana iti scoate-n cale… cand din seva lui (taran din tata-n fiu), iese la lumina muma a batrana cu toata povestea ei spusa-n port, in truda si-n vorba cumsecade…
De intalnesti oameni asa, n-ai cum sa nu le saruti mana si fruntea, n-ai cum san u ii privesti indelung, nestiind cum sa faci sa-i iei cu tine, acasa, sa-ti tina de cald… la inima, la minte si la vorba… Nu poti trece pe langa dansii asa, intr-o doara. Iara dac-o faci nu esti roman.
Priveste-o! Uita de toate si invata sa rostesti cu rost “sat” si “taran”, “muma” si- “acasa”… Nu stiu care i-o fi numele. Dar acolo, la Gura Riului, e una dintre mumele satului, caci bun ii Dumnezeu…!
Sursa foto: Gura Riului (Bocca del Rio)