Undeva, în județul Sibiu, există un tărâm al… zânelor. Pardon… al tuberozelor. Un loc binecuvântat cu flori de poveste dar și cu oameni faini și gospodari, care, veți vedea, sădesc gânduri și planuri mari pentru comuna lor, HOGHILAG.
Pentru asta am stat de vorbă cu primarul localității, dl Nicu Lazăr.
- Domnule primar, în primul rând, am să vă întreb despre investiții. Care sunt prioritățile, lucrările de anvergură… pentru acest an?
- Da. Pornind de aici, toate apoi… merg. Știți, e ca un soi de motor care ține vii eforurile în vederea dezvoltării localității. Aș menționa în primul rând contractul semnat la sfârșitul săptămânii trecute pe Programul Național de Dezvoltare Locală în valoare de 1,7 milioane de euro, bani care sunt destinați unor lucrări pe cât de mari, pe atât de importante. Este vorba despre rețeaua de canalizare, reabilitarea grădiniței din Hoghilag- aflată în zona de protecție a Bisericii fortificate și de iluminatul public. Avem toate speranțele că lucrările vor demara și sperăm să se și încheie până la finele acestui an. Aș menționa aici faptul că, într-un fel, un avantaj îl reprezintă faptul că, în privința lucrărilor pentru rețeaua de iluminat, nu va fi nevoie- conform procedurilor- de licitație, deoarece costurile sunt sub 100.000 de euro.
- Cred că deja este… cum se spune de lucru. În sensul că sunt lucrări cu impact și care impun forță, ambiție, nu doar bani pur și simplu…
- Da, așa este, dar mai avem și alte planuri. Spre exemplu, mai avem în perspectivă cel puțin două proiecte cu bani europeni. Este vorba despre reabilitarea Căminului Cultural de la Valchid- o lucrare de cca 400.000 de euro și, respectiv, drumul de la Valchid care pentru o lungime de 7.7 km va înghiți cam 1 milion de euro. Ste o lucrare ampă, dar necesară, mai ales că ne gândim serios să ne dezvoltăm pe partea de agroturism. Drumurile, aici sunt făcute cu tratament bituminos și asta e… ca un castel de nisip. În plus, trebuie refăcute complet două poduri. Dacă nu avem baza, infrastructura pusă la punct, nu putem gândi mai departe, nu putem atrage investitori, turiști… ca să nu mai vorbesc, pe primul plan, de fapt, de crearea unor condiții optime, astfel încât tinerii să nu mai fie motivați să plece departe în căutarea… norocului…
- Cumva… mi-ați anticipat întrebarea. Tocmai pentru că aveți atâtea planuri, pentru că știu că acolo mereu faceți ceva frumos, vă intreb: resimți și în localitatea dvs fenomenul acela îngrijorător al depopulării, cauzat mai ales de cei care pleacă?
- Da, în prezent, comuna are circa 2000 de locuitori și da, sunt și oameni care s egândesc să își caute norocul pe alte meeaguri. Tocmai de aceea vrem să facem tot posbilul să creăm condiții și să dovedim că și aici traiul are rost bun și un viitor. Populația e îmbătrânită și de aceea vrem să oferim condiții și șanse copiilor rămași dar și familiilor care abia cum se întemeiază. Și cred că turismul este din această perspectivă o direcție de dezvoltare. În 2017, la Sărbătoarea Tuberozelor, de exemplu, am avut 3000 de turiști, deci mai mult decât populația comunei. E un eveniment pe care îl vomtransforma în tradiție și vom crește de la an la an.
- Chiar voiam să vă întreb… Sigur, dacă ne puteți divulga acum ceva din ceea ce pregătiți pentru acest eveniment-unicat?
- Sper să reușim să dezvoltăm conceptul și, de exemplu, ne gândim să organizăm cină în… grădini de tuberoze… Cred că ar fi ceva cu totul special care… nu se uită toată viața. Să-i facem pe turiști să revină și de fiecare dată să se bucure și să descopere ceva noi…
- Wow! Sună minunat și… chiar așa va fi!!!
- Da! Mai ales că mai avem un mare avantaj acum, pentru că am reușit să trecem Biserica istorică din Hoghilag, un adevărat monument, în proprietatea primăriei și sperăm să obținem finanțare. Am avut mare noroc și înțelegere din partea protopopului evanghelic din Sighișoara căruia îi este arondată zona noastră. Știți, de fapt asta e șansa noastră, să refacem, să păstrăm acese monumente unica pe care le-am moștenit. Trebuie să facem ceva ca să nu le pierdem. Așa ceva nu va mai face o altă generație peste nu știu câți ani. Astea sunt valori și prin ele, cu el putem, trebuie să mergem mai departe.
- Vorbiți cu mult patos despre acest subiect și vă înțeleg perfect…
- Mulțumesc. Pur și simplu, conștientizez rostul și rolul unui vestigu cum e, de exemplu, biserica sau alte contrucții săsești din zonă. De altfel vă spun că mî gândesc serios să inițiez o acțiune amplă pe tema asta, o dezbatere la care să participe și presa și factoii decidenți și localnici sin satele de pe aici să punem cu toții umărul pentru a salva momnumentele și tot ceea ce este de patrimoniu. Este vorba, cum să zic, de slavarea trecutului și… a viitorului acestor localități.
- Foarte bine gândit! Alte planuri?
- Eee… alte planuri? Sunt multe, dar cred că aș mai menționa doar atât: poate că nu ar strica realizarea unui parc industrial în zonă. Sigur, undeva unde să nu afecteze culturile de tuberoze, dar acre să asigure niște locuri de muncă. Însă pentru asta, firește, trebuie pusă la punct infrastructura.
- Vă mulțmesc mult și vă doresc să vă împliniți taote dorințele și toate planurile să devină realitate.
- Sigur. Pentru binele comunei și al oamenilor care sunt gospodari și merită un viitor fain.