Tainele meşteşugului de a confecţiona îmbrăcămintea – nu se învăţau din cărţi – ci de la femeile satului. Se transmiteau din generaţie în generaţie – de la mamă la fiică. Fetele nu se măritau până nu ştiau să toarcă şi să ţeasă. (Pavel Panduru)
Noi, românii, trebuie să avem o imagine clară a trecutului, a felului cum trăia, cum arăta neamul nostru înainte vreme. E o datorie sfântă a noastră să descifrăm corect mesajul strămoşesc formulat de-a lungul veacurilor evidenţiindu-i trăsăturile definitorii ca setea de a descoperi frumosul, de a-l făuri şi de a-l cultiva cu ajutorul virtuţilor primordiale – dragostea de glie, vitejia, aspiraţia de libertate şi neastâmpărul creaţiei.
“În procesul creaţiei un loc de frunte îl ocupă meşteşugul confecţionării hainelor, o ocupaţie a femeilor. Purtate de oameni în văzul tuturor, ele atrag atenţia prin măiestrie şi diversitate, fiind mărci de recunoaştere a membrilor comunităţii şi mijloace de apreciere a vârstei, a stării sociale. Hainele – îmbrăcămintea – a apărut odată cu omul. (…)
În spaţiul mioritic costumul popular românesc îşi găseşte rădăcinile în portul strămoşilor noştri traci, geţi şi daci fiind supus unei continue evoluţii, dar şi-a păstrat nealterate caracteristicile esenţiale: unitatea şi continuitatea sa.
Pornind de la realizările artistice făcute cu materii prime produse în gospodăriile ţăranilor, portul popular românesc a dovedit bogata măiestrie a ţăranului român, atât în ornarea ţesăturilor şi a broderiilor cât şi în obţinerea culorilor vegetale. Portul popular se diferenţiază în funcţie de anotimp, ocazii festive, vârstă şi sex, adaptându-se ocupaţiilor specifice fiecărei zone.
Femeia, cu pricepere şi măiestrie artistică, a făcut hainele din tot sufletul ei, nemuritor fireşte. A cusut fiecare frunză, floare, figură. Avea în memorie fiecare etapă a lucrăturii – de la lână brută la fir, la ţesătură. Fiecare împunsătură de ac trecuse prin zâmbetul, lacrima, dragostea ei. Cusătura descrie chiar ţinta finală – lumea fără dor. Hainele acestea erau adevărate arme spirituale, asigurând protecţia purtătorului faţă de demoni.
Prin îmbrăcarea acestor haine numite populare, ale întregii populaţii, omul se îmbracă cu întregul univers (lume) „eu trăiesc în lume, dar şi întreaga lume e în mine”. Deci portul popular reprezintă o recapitulare simbolică a întregii mitologii şi cosmogonii de început.
Folclorul era integrat în vechime într-un context socio-cultural care cuprindea toate faptele de viaţă din lumea satului. Omul muncea şi sărbătorea în colectiv şi în acord cu lumea.
Tainele meşteşugului de a confecţiona îmbrăcămintea – nu se învăţau din cărţi – ci de la femeile satului. Se transmiteau din generaţie în generaţie – de la mamă la fiică. Fetele nu se măritau până nu ştiau să toarcă şi să ţeasă.
În timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune ortodoxă pentru comunicare cu divinitatea: „Cămara Ta Mântuitorule, o văd împodobită. Şi îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina – taina sufletului meu! Si mă mântuieşte, Mântuitorul meu”. Aşadar – costumul popular era taina sufletului femeii – slavă a întregii familii”. Sunt cele spuse de Pavel Panduru.
La drept vorbind, straiul popular ii sufletul omului. Al tau, al meu, al… bunei. Albul e lumea, cu Dumnezeu intr-nsa, puritatea, inocenta, lumina celui ce iubeste si face pentru ai lui, negrul- e lumea celor ce au fost si de la care am invatat, e pamantul din care am rasarit sip e care il insamantam sa dea rod, e pamantul mormintelor, si salasul radacinilor de flori… ia, catrinta, pastura sun locurile geometirce unde cusatura si broderia de o rara finite isi impletesc maiestria spre a ne impartasi cu bogatia harului celor ce ne sunt mume… spre a ne incredinta ca Dumnezeu exista chiar si in degedetele fragede dar trudnice ale romancelor…
Azi este prima zi in istorie cand, datorita unui inspirat act normative, aprobat cu toata inima de presedintele tarii chiar saptamana aceasta, celebram in mod oficial COSTUMUL POPULAR.
Maria Ta, Buna Dimineata! Sa ne traiesti inca milenii si sa ne bucuri cu tineretea ta cea fara de vreo batranete!
Sursa foto:Gura Râului (Bocca del Rio)